un peisaj inghetat de liniste

...sunt niste nori pufosi plini de fericire, dar nu sunt sigura ca ii vad, sau doar imi doresc eu asta. ...oricum ei sunt departe, iar eu aici jos, in patul pufos plin de caldura, prea multa caldura, iar fruntea-mi e prea rece. Ma gandesc la trenuri, vechi si cu scari multe, compartimente pline, o tara fost- comunista dar fara manele. O tara unde iarna acopera campul cu plapuma ei alba, lasand demascati infiniti kilometrii de metal, al caror drum tainic, il urmeaza cate-o locomotiva urmata de sirul parca nesfarsit de vagoane. As vrea sa fac o calatorie, singura prin aceasta tara, sa urc in tren la un capat de linie si sa cobor la celalalt. Sa privesc pe geamul aburit, adancindu-ma in ganduri, la o tara...care nu mai exista. Pleoapele-mi sunt umede si reci, iar eu m-opresc din scris ... ...ca sa visez