Uneori viata e atat de frumoasa. Uneori zambesc, nu pentru un moment anume, ci viata in general ma face sa zambesc, intamplarile de lunga durata, in general cele prevazute pentru viitor. Iar alte ori simt ca ma scufund tot mai tare in probleme si nu stiu cand am sa mai ies. Stiu ca pot lasa totul deoparte, sa nu ma mai stresez atat, pot lasa totul la voia intamplarii. Dar stiu ca atunci nu voi mai zambi pentru ceea ce imi planuiesc. Daca nu fac nimic, nu iese nimic, am auzit eu acum ceva vreme. Si asa este. Viitorul nostru depinde in mare parte de noi, apoi de norocul nostru si de cei din jur.
Am fost foarte fericita gandindu-ma ca voi da la fotografie. Nu am dat inca. Ma zbat intre profile diferite, dau de unele piedici si sper sa ies din asta odata. Stiu ca in 2 ani o sa imi multumesc pentru ce am facut acum, sau o sa regret. Prefer sa imi multumesc, asa ca am sa ma stresez in continuare pana ajung acolo unde imi propun.
Din pacate sunt atatea planuri neaplicate, atatea sperante neimplinite, incat incep sa gandesc foarte pesimist.
Astept sa imi revin, astept lucrand, astept gandind mai departe si cautand solutii mai bune pentru prezentul meu care imi va marca viitorul.
No comments:
Post a Comment